Paradoxul femeii independente

Porumbelul moralist
18 mai 2020
5 ÎNTREBĂRI DESPRE PANDEMIE/IZOLARE
6 iunie 2020

Paradoxul femeii independente

Emanciparea femeilor le-a făcut să-şi piardă misterul. – Grace Kelly

Indiferent de culoare, religie sau naţionalitate, femeia a reuşit în timp să depaşească bariere şi etichete greu de imaginat pentru aceasta în urmă cu câteva secole.

De la ieşitul singură în public, condusul maşinii sau dreptul la vot şi până la pilotarea avioanelor sau conducerea unei ţări, aceasta a trecut peste ideologii, ipocrizie, nedreptate şi durere, pentru a avea dreptul de a-şi decide propria soartă.

Societatea de astăzi nu e complet vindecată de cele de mai sus, iar acest război rece înca se mai duce, însa partea cea mai grea a fost deja facută, iar dintre ‘scânteile’ feminismului, aş dorii să amintesc de:

  • Calypso Botez – a pledat pentru dreptul femeilor la vot, emanciparea intelectuală şi politică a acestora, precum şi simplificarea procedurilor de divorţ.
  • Marliene Dietrich – a îndrăznit să poarte pantaloni şi costume bărbateşti, într-o vreme în care această acţiune era aspru judecată şi pedepsită cu închisoarea.
  • Clara Zetkin – a organizat prima sărbatoare internaţională a femeii în 8 martie 1911.
  • Indira Ghandi – prima şi singura femeie prim-ministru a Indiei.
  • Bertha Benz – prima femeie automobilist din lume.
  • Valentina Tereshkova – considerată prima femeie-cosmonaut.
  • Marie Curie – prima femeie recompensată cu un premiu Nobel.

Desigur, lista este mai lungă, iar femeile din secolul XXI continuă cu success acest proces de emancipare, însă întrebarea esenţială este: cu ce preţ? Este posibil ca odată cu această evoluţie, să ne pierdem graţia şi misterul şi să ne transformăm din punct de vedere emoţional în bărbaţii pe care nu reuşim să îi întâlnim în drumul nostru?

Merită să medităm puţin la aceste întrebări şi să încercăm să ne privim din alt unghi, pentru a ne cunoaşte mai bine. În niciun caz pentru a ne judeca sau critica. Este suficient ceea ce primim din jur. Măcar noi să fim de partea noastră.

În jungla urbană cotidiană, este un adevărat paradox să fii o femeie independentă: dacă faci copii, ţi-ai ratat cariera; dacă te axezi pe carieră, rămâi fără familie; dacă te căsătoreşti, eşti o întreţinută; daca te întreţii singură, devii inaccesibilă, iar lista poate continua cu target-uri pe categorii de vârstă sau starter-pack-uri pe etape de viaţă…o splendoare. Bine, mai sunt exemplarele care aparent par ca le fac cam pe toate, dar aş vrea să recunoască daca sunt cu adevărat fericite şi împlinite.

În concluzie, cred că orice alegere are preţul ei şi mai cred că nu trebuie să ne aliniem niciunui standard din exterior, dacă în interior, actorul principal suntem noi. Ne suntem datoare să traim doar în armonie cu noi înşine.