Cu spatele?

Iubire si nu numai
6 noiembrie 2019

Cu spatele?

Da, in acest articol este vorba despre spate. Mai precis despre coloana vertebrala. Am si eu una, cel putin asa sustin apropiatii. Tind sa cred si eu pentru ca in urma cu muulti ani, prin studentie nu prea am tinut cont de ea cand invatam si s-a suparat pe mine facand un S frumusel. Deci, ma numesc Anda si sunt printre multii „norocosi” posesori de scolioza cu cifoza toracala si deplasare de vertebre pe coloana lombara.

In poza totul este de vis pentru ca gradul de deformare nu este mare. Insa este suficient incat sa il simt. Daca te intrebi cum de port afectiunea asta si pot sa si fiu instructor de fitness, bine faci. Ar fi putut foarte bine sa ma opreasca sa fac efort la nivelul pe care l-am facut in mai bine de un deceniu, zi de zi. Si totusi, am refuzat sa ma opreasca aceasta limitare. Daca ma consideri demna de admiratie, opreste-te pentru ca nu asta incerc sa obtin. De fapt, a fost stupid din partea mea sa cred ca pot trage de corpul meu in felul in care am facut-o. Desi am fost suficient de inteleapta sa ma tin departe de sportul competitional, intuind ca imi va distruge repede corpul in conditiille date de afectiunea mea, nu m-am gandit ca incercand sa trec din ce in ce mai des peste limitele performantei mele ma va duce inevitabil spre accidentare.

Miscarea se aseamana cu banii. Poti sa folosesti tot creditul ca sa faci acea achizitie pe termen scurt. Dar pe termen lung, tot va trebui sa platesti inndoit pentru acea factura.” – Mark Cheng. As fi vrut sa stiu asta inainte sa-mi fortez limitele. Dar poate ca nici nu as fi ascultat pentru ca adrenalina care insoteste demersul era mult prea atragatoare… In fine, vorba aceea – prostia si domnia se plateste. La mine au mers mana in mana. Am domnit peste peste afectiune crezand ca sunt „the shit” vorba americanului, eroul zilei care invinge obstacolele si vine acasa…. cu spatele rupt.

Orice om normal, si-ar pune coada intre picioare si si-ar lua concediu de boala sa faca fizioterapie. Dar Anda este una dintre acei nebuni dupa mscare si nu accepta sa se retraga. Se recupereaza recitind anatomie, biomecanica. Cauta sa faca ceea ce-i place gasind compromisul: pace cu coloana herniata si sa continue sa se antreneze. Poate ca nebunia mea nu e eligibila pentru spitalul de psihiatrie, dar cu siguranta pentru kinetoterapie.

Iti urez sanatate si intelepciune in tot ceea ce intreprinzi! Sper sa ne intalnim la sala si nu la kineto…